Scarlatina, cunoscută și sub numele de febra scarlatină, este o boală infecțioasă cauzată de Streptococcus pyogenes, bacterie care produce o toxină ce declanșează erupții cutanate distinctive și febră. Această infecție este strâns legată de angina streptococică și poate apărea la orice vârstă, dar este cel mai frecvent întâlnită la copiii cu vârste între 5 și 15 ani.
Cauze și transmitere
Scarlatina este cauzată de infecția cu Streptococcus pyogenes, care produce o toxină responsabilă pentru simptomele caracteristice ale bolii. Această bacterie se transmite prin:
- Contact direct cu secrețiile respiratorii ale unei persoane infectate (tuse sau strănut).
- Contact indirect prin obiecte contaminate (de exemplu, ustensile, jucării).
Riscul de transmitere este mai mare în colectivități, cum ar fi școlile sau grădinițele, unde copiii pot fi expuși mai frecvent la surse de infecție.
Simptomele scarlatinei
Scarlatina se manifestă printr-o serie de simptome distincte, care includ:
Febră și dureri în gât
- Febra: Este adesea ridicată, în jur de 38-39°C.
- Durerea în gât: Este frecventă și adesea severă, însoțită de roșeață și umflături ale amigdalelor.
Erupție cutanată
- Aspectul erupției: Erupția apare de obicei la 1-2 zile după debutul febrei. Se manifestă printr-o erupție roșie, granuloasă, care începe de obicei în zona gâtului și a toracelui, extinzându-se apoi pe restul corpului. Erupția are un aspect caracteristic de “zgarie de pisică” și poate fi ușor palpabilă.
- Aspectul pielii: Pielea afectată poate deveni uscată și descuamată după dispariția erupției.
Alte simptome
- Limba: De obicei, limba este roșie și umflată, având aspectul „limbii căpșunii”, cu pete albe pe suprafața ei.
- Simptome generale: Pot include dureri de cap, greață, vărsături și dureri musculare.
Diagnosticul scarlatinei
Diagnosticul scarlatinei se bazează pe evaluarea simptomelor clinice și confirmarea prezenței infecției streptococice prin teste de laborator. Aceste teste includ:
- Testul rapid pentru streptococi: Un test de sânge sau o cultură din gât pentru a identifica prezența bacteriei.
- Testul de cultură: Culturile din gât pot confirma infecția cu Streptococcus pyogenes.
Tratamentul scarlatinei
Tratamentul scarlatinei implică în principal administrarea de antibiotice și măsuri de suport pentru ameliorarea simptomelor. Opțiunile de tratament includ:
Antibiotice
- Penicilina: Este tratamentul standard pentru scarlatină. Se administrează oral timp de 10 zile pentru a eradica bacteria și a preveni complicațiile.
- Alternative: În caz de alergie la penicilină, se pot folosi antibiotice alternative, cum ar fi eritromicina sau azitromicina.
Măsuri de suport
- Analgezice: Paracetamolul sau ibuprofenul pot fi administrate pentru a reduce febra și durerile.
- Hidratare: Este esențială pentru prevenirea deshidratării, mai ales dacă copilul are febră și greață.
- Odihnă: Odihna adecvată ajută organismul să lupte împotriva infecției și să se recupereze mai repede.
Prevenirea scarlatinei
Prevenirea scarlatinei se axează pe măsuri de igienă și reducerea riscului de transmitere:
- Igienă personală: Spălarea frecventă a mâinilor și evitarea contactului cu persoanele infectate sunt esențiale.
- Izolarea: Persoanele infectate ar trebui să fie izolate până la finalizarea tratamentului antibiotic pentru a preveni răspândirea bolii.
- Dezinfectarea: Curățarea și dezinfectarea obiectelor și suprafețelor contaminate poate reduce riscul de infecție.
Concluzie
Scarlatina este o infecție bacteriană care poate fi eficient tratată cu antibiotice, dar este important să fie diagnosticată și tratată prompt pentru a preveni complicațiile. Înțelegerea simptomelor și respectarea măsurilor de prevenire pot ajuta la gestionarea și controlul acestei afecțiuni. Consultați un specialist pentru un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat dacă suspectați că dumneavoastră sau copilul dumneavoastră ar putea avea scarlatină.
