Rujeola, cunoscută în limbaj popular drept pojar, este o boală infecțioasă virală extrem de contagioasă, care afectează în special copiii. Virusul rujeolic se transmite ușor pe cale aeriană și poate provoca simptome și complicații serioase dacă nu este prevenit la timp. Află în acest articol ce este rujeola, cum se manifestă, cum se răspândește, cum se tratează și – cel mai important – cum poate fi prevenită prin vaccinare.
Ce este rujeola?
Rujeola este o boală infecțioasă virală provocată de virusul rujeolic (din genul Morbillivirus). Acest virus atacă sistemul respirator și se transmite foarte ușor de la o persoană la alta. Rujeola este una dintre cele mai contagioase boli cunoscute – înainte de introducerea vaccinului, practic toți copiii făceau pojar la un moment dat. Virusul se răspândește rapid prin aer și poate infecta până la 12–18 persoane neimune de la un singur caz, ceea ce explică de ce apar frecvent focare epidemice în comunitățile cu mulți copii nevaccinați.
Deși rujeola este adesea asociată cu copilăria, ea poate afecta persoanele de orice vârstă care nu sunt imunizate. Boala debutează după o perioadă de incubație (intervalul dintre expunere și apariția simptomelor) de circa 7–14 zile. Rujeola nu trebuie confundată cu rubeola (pojarul german) – o altă boală virală, dar mult mai ușoară – sau cu scarlatina (o boală eruptivă bacteriană cauzată de streptococ). Vom detalia în secțiunile următoare simptomele caracteristice și modul de diferențiere față de aceste boli.
Simptomele rujeolei
Debutul rujeolei seamănă inițial cu o răceală mai severă. Primele simptome apar de obicei la ~10 zile de la infectare și includ:
Febră înaltă: poate ajunge la 39–40°C, instalându-se brusc.
Tuse uscată și persistentă: copilul poate tuși frecvent și sacadat.
Secreții nazale abundente (coriză): nas înfundat sau care curge continuu.
Conjunctivită: ochii roșii, iritați și sensibili la lumină.
Aceste simptome inițiale durează ~3–5 zile și sunt adesea însoțite de stare generală foarte proastă, oboseală și lipsa poftei de mâncare. Un semn clasic, dar mai rar observat, sunt petele Koplik – mici puncte albicioase cu halou roșu-aprins pe mucoasa obrajilor, în interiorul gurii. Aceste pete apar la 2–3 zile după debutul simptomelor și sunt caracteristice rujeolei, însă dispar rapid, motiv pentru care pot trece neobservate.
După aproximativ 3–5 zile de la debutul febrei și simptomelor respiratorii, își face apariția erupția cutanată caracteristică rujeolei (exantemul). Aceasta se manifestă astfel:
La început apar pete roșii mici, plate sau ușor reliefate (macule și papule), în spatele urechilor și la linia părului.
Erupția se extinde rapid pe față și gât, apoi pe piept, abdomen și în final pe mâini și picioare – în decurs de 24–48 de ore întregul corp este acoperit de pete roșii.
Petele tind să se unească (erupție confluentă), mai ales pe față și trunchi, dând pielii un aspect roșiatic continuu.
Erupția este însoțită de mâncărime moderată la unii pacienți, dar nu la fel de intensă ca în varicelă. Febra se menține ridicată în primele zile ale erupției.
După 4–7 zile, erupția începe să dispară în același ordinea în care a apărut (mai întâi de pe față). Petele se estompează, căpătând o nuanță maronie și apoi gălbuie, iar pielea poate trece printr-o ușoară descuamare (cojire fină) pe zonele unde au fost multe leziuni. Tusea și oboseala pot persista încă 1–2 săptămâni după dispariția erupției.
Varicela comparativ cu alte boli eruptive
Pentru a înțelege mai bine cum se diferențiază rujeola de alte boli cu erupții asemănătoare, iată un tabel comparativ între rujeolă, varicelă (vărsatul de vânt) și rubeolă (pojarul german):
| Caracteristică | Rujeolă (pojar) | Varicelă (vărsat de vânt) | Rubeolă (pojarul german) |
|---|---|---|---|
| Agent patogen | Virus rujeolic (familia Paramyxoviridae, gen Morbillivirus) | Virus varicelo-zosterian (familia Herpesviridae) | Virus rubeolic (familia Matonaviridae, gen Rubivirus) |
| Transmitere | Aerogenă – prin picături respiratorii eliminate la tuse sau strănut; foarte contagioasă (R0 ~ 12–18) | Aerogenă (picături respiratorii) și contact direct cu lichidul din vezicule; foarte contagioasă (R0 ~ 8–10) | Aerogenă – prin picături; contagiozitate mai redusă (R0 ~ 6–7) |
| Incubație (interval până la simptome) | ~10–12 zile (7–14 zile) | ~14 zile (poate varia 10–21 zile) | ~14–21 zile |
| Debutul bolii | Brutal, cu febră foarte mare, tuse, rinoree, conjunctivită marcate (“triada rujeolei”) | Gradual, cu febră moderată, oboseală ușoară, apoi apar rapid erupțiile specifice | Gradual, cu febră joasă, inflamarea ganglionilor de la ceafă (adenopatie occipitală) și simptome respiratorii ușoare |
| Tipul erupției | Pete roșii (macule) care devin proeminente (papule), confluează adesea; debut pe față și gât, extindere pe tot corpul; nu provoacă mâncărimi intense | Vezicule pline cu lichid clar, extrem de pruriginoase (mâncărime severă); apar în “valuri” pe tot corpul (inclusiv pe scalp), în diferite stadii (pete, vezicule, cruste) simultan | Pete roz-pal, fine, care nu confluează; apar mai întâi pe față și gât, apoi se extind pe corp; deseori atât de discrete încât pot trece neobservate |
| Perioadă contagioasă | Cu ~4 zile înainte de erupție până la ~4 zile după apariția acesteia pacientul este contagios | Cu ~2 zile înainte de erupție până când toate veziculele au format crustă (aprox. 7 zile după apariția erupției) | Cu ~7 zile înainte de erupție până la ~7 zile după apariția acesteia (contagiozitate mai redusă comparativ cu rujeola și varicela) |
| Complicații frecvente | Otită medie, pneumonie, laringită, diaree severă. Rar: encefalită (1 la ~1000 cazuri), panencefalită sclerozantă subacută (complicație tardivă foarte rară), deces (1–3 cazuri la 1000) | Infecții bacteriene ale leziunilor cutanate (impetigo), pneumonie variceloasă (mai ales la adulți sau imunodeprimați). Foarte rar: encefalită, ataxie cerebeloasă acută (tulburări de coordonare temporare la copii) | Artralgii/articulații dureroase (mai ales la femei adulte), trombocitopenie (rar). Cel mai grav: dacă rubeola este contractată de o femeie gravidă, poate provoca avort spontan sau malformații congenitale severe la făt (sindromul rubeolei congenitale). |
Transmiterea rujeolei
Rujeola se transmite aproape exclusiv pe cale aeriană. Virusul rujeolic se găsește în secrețiile nazale și faringiene ale persoanelor infectate și este expulzat în mediu prin tuse, strănut sau chiar vorbire. Particulele virale pot rămâne suspendate în aer timp de până la 2 ore și pot fi inhalate de persoanele din apropiere. Datorită stabilității reduse a virusului în mediu (este ușor inactivat de căldură, lumină și dezinfectanți), transmiterea are loc aproape numai în spații închise și aglomerate (camere, săli de clasă, săli de așteptare).
Este important de știut că un pacient cu rujeolă devine contagios cu ~4 zile înainte de apariția erupției și rămâne contagios încă ~4 zile după apariția acesteia. În acest interval, chiar dacă erupția nu este prezentă sau încă vizibilă, persoana poate răspândi boala. Acesta este un factor major care contribuie la gradul extrem de mare de contagiozitate al rujeolei – adesea, pacienții transmit virusul înainte să știe că îl au.
Tratamentul rujeolei
Pentru rujeolă nu există un tratament antiviral specific care să elimine direct virusul. Terapia este în principal simptomatică și de susținere, urmărind să amelioreze simptomele și să prevină complicațiile până când organismul învinge infecția. Iată măsurile de tratament și îngrijire uzual recomandate în cazul rujeolei:
Izolarea bolnavului
Rujeola este foarte contagioasă, astfel că se impune izolarea la domiciliu sau în spital (dacă forma este severă) pe durata perioadei contagioase. Evitarea contactului cu persoane neimune (în special alți copii) previne răspândirea bolii.
Hidratare și alimentație
Febra înaltă și eventualele episoade de diaree pot duce la deshidratare. Se recomandă administrarea de lichide din abundență (apă, ceaiuri, supe clare, soluții de rehidratare orală) și alimentație ușoară, bogată în nutrienți. Dacă copilul nu are poftă de mâncare, oferiți porții mici și dese, evitând alimentele greu de digerat.
Medicație simptomatică
Pentru scăderea febrei și ameliorarea disconfortului se administrează antipiretice și analgezice precum paracetamol sau ibuprofen, niciodată aspirină la copiii sub 12 ani (risc de sindrom Reye). Tusea seacă poate fi calmată cu supresante de tuse recomandate de medic. Decongestionantele nazale și picăturile oftalmice cu soluție salină pot ajuta la ameliorarea rinoreei și conjunctivitei.
Odihnă la pat
Bolnavul de rujeolă are nevoie de repaus și somn suficient. Febra mare provoacă adesea astenie (slăbiciune); copilul trebuie încurajat să stea în pat și ferit de efort fizic până la vindecare. Camera trebuie aerisită regulat, dar ferit de curent, și menținută la o temperatură confortabilă.
Vitamina A
OMS (Organizația Mondială a Sănătății) recomandă administrarea de suplimente de vitamina A copiilor cu rujeolă, mai ales în zonele cu deficiențe nutritive. Vitamina A în doze mari (de exemplu 100.000 UI pentru sugari, 200.000 UI pentru copiii peste 1 an, timp de 2 zile) s-a dovedit că reduce severitatea rujeolei și riscul de complicații oculare sau mortalitate. Medicul vă poate indica dacă este necesar acest supliment în funcție de starea copilului.
Vaccinarea antirujeolică
Vaccinul împotriva rujeolei este cea mai sigură și eficientă metodă de a preveni boala. În România, vaccinarea antirujeolică se realizează cu vaccinul combinat ROR (rujeolă-oreion-rubeolă). Acest vaccin conține virusuri atenuate (slăbite) ale rujeolei, oreionului și rubeolei, care stimulează sistemul imunitar să producă anticorpi fără a provoca boala.
În contextul epidemiei recente din România (2023-2024), autoritățile au inițiat campanii de vaccinare de recuperare.
România a raportat cel mai mare număr de cazuri în regiune pentru anul 2024, cu 30.692 de cazuri, urmată de Kazahstan, cu 28.147 de cazuri (sursa: unicef)
Concluzie
În concluzie, rujeola este o boală virală extrem de contagioasă, care poate afecta atât copiii, cât și adulții nevaccinați. Deși boala poate provoca simptome severe, cum ar fi febra înaltă, tuse persistentă și erupții cutanate, există opțiuni de prevenire eficiente, cel mai important fiind vaccinul antirujeolic. Vaccinarea rămâne metoda principală și cea mai sigură de protejare împotriva rujeolei, evitând astfel complicațiile grave ce pot apărea, precum pneumonia sau encefalita. Este esențial ca părinții să fie conștienți de importanța imunizării și să se informeze corect despre diferențele între rujeolă și alte boli cu simptome similare, cum ar fi varicela sau rubeola. De asemenea, campaniile de vaccinare sunt cruciale pentru limitarea focarelor de rujeolă, care continuă să reprezinte o amenințare semnificativă în anumite regiuni, inclusiv în România.
